(fiindcă tot venit-a primăvar'mea)

a venit întâi o boare
subsuorii norilor
ca să tulbure arzătoare
elocința ciorilor

un taraf ce-i spânzurat
în salcâmul gol, sălbatic
pân’ și-un pui alienat
cârâie de zor astmatic

pe o salcă vizavi
găunoasă și bătrână
concurează mierla și
cucul așezat pe-o rână

ploaia bate doba-n țigle
pe asfaltul numai găuri
desenează alte sigle
în băltoace pentru show-uri

niște mâțe odârlite
la bordură pe-ndelete
au apucat chivernisite
să vândă la toți bilete

câinii vagabonzi și falnici
de ciudata libertate
urlă tandru la localnici
și la aciuați din sate

veniți la margine de târg
cum se zice, iarmaroc
în nădejdea că prin sârg
o să vândă cu noroc

niscai sterpe orătănii
adunate din ogradă
râvnite de orășenii
puși mereu aici pe sfadă

vremea pare rea pe bune
doar la cei plini de cusur
pe faună o doare-n... (spune!)
...împrejur

iată vine intempestiv
tată al golanului
gudurându-se lasciv
ditai mutra Soarelui

numai c-un surâs beteag
schimbă starea, Derbedeul...
când înalță ca un steag
peste toate curcubeul

vindecă tristețea care
urbea-n tihnă rumega
iar pe faună o doare
(haide spune!) ...undeva

dacă lumea nu ascultă
pulsul vieții, ciori sau niște
bieți căței, cumva rezultă
că orzul nu-i stricat pe gâște:

a trecut pe-aici năvalnic
un pribeag - sau nu se știe! -
ca să scrie-n vers șăgalnic
doar o rapsodie șuie