1.Nimicul pe care lumea-l poartă inconștient într-o zonă inefabilă, impalpabilă și invizibilă, pervertește iubirea, ce se refugiază în sufletul lumii.

2.Nimicul extras din blasfemii, anateme și sacrilegii, profanează altarul la care se închină iubirea epurată de fricțiuni, și pune bolovanii durerii în spinarea încovoiată de greutăți existențiale.

3.Treptat citadela din tine se dărâmă, și în locul ei construiești un elizeu încastrat în materia realului, extras din câmpiile Edenului.

4.Pe porțile care închid elizeul se află un frontispiciu pe care este scrijelit faptul că elizeul este vizibil și aparține oamenilor virtuoși, pentru profani el este invizibil.

5.Între super-ego și super-lume se pune semnul echivalenței, super-ego-ul aparține extra-oamenilor, iar super-lumea și-a multiplicat conexiunile în transcendent.

6.Extra-oamenii posedă o viață desăvârșită, epurată de mizerii, iar super-lumea, cu ramificații prelungite în transcendental și divin, descifrează o parte din misterul aureolând noul, care este o estetică a modernului.

7.Eu am locul meu de fugă, refugiu și izolare în poezii, iar când solitudinii îi lipsește dimensiunea lirismului, stau în picioare în fața destinului, într-o atitudine condescendentă, dar demnă.

8.Caut cu spiritul oamenii indescifrabili, care traversează timpul cu necunoscutul și ininteligibilul agățate de efluviile vieții personale.

9.De angoase, anxietăți și fobii poți să scapi prin confesiune, a cărei sinceritate pusă în lumina credinței dizolvă pojghița opacă depusă peste suflet.

10.În spațiul dintre realitate și adevăr, stau minciunile, falsitatea, simulacrele și iluziile, care se pot dilua prin inocularea antitezelor lor.