astăzi vei scrie ceva frumos,
că de nu...

fâșia de protecție a frontierei dintre viață și moarte
nu e locul în care poți juca fotbal cu visele
și nici arena circului în care tu ești aruncătorul de cuțite
deslușind umbra tăcerilor tremurate

cercul de lumină al unei eclipse
se plimbă printre spaime
agățându-se de tăcerea fermă ce se țese
între două cuvinte ca o punte a suspinelor

astăzi vin târziu acasă așa că poți să nu mă aștepți
dacă nu ar fi viața asta ca o locomotivă
șinele ar pleca fiecare în drumul ei
pentru că traverselor li s-au cariat rosturile

vezi bine că nu știu să scriu la comandă
copilăria mi-am pierdut-o, viitorul nu mă regăsește
cuvintele se zbat legate la țărmul iluzoriu al prezentului
iar aerul e mult prea scump la vedere

aferim...