Locul tău gol îl privesc lung...
Locul tău gol îmi umple privirea de lacrimi.
Am așezat pe un scaun ca să le-ajung,
Frumos rânduite, ultimile trei hăinuțe purtate.
Pe masă, e poza ta înrămată.
Le-așez din când în când cu o mângâiere,
Sau le strâng la piept cu disperare.
Imi înfig fața-n ele căutând avidă parfumul tău...
Mă-nvăluie căldura. Ești cu mine, aici, puiul meu!
O rugăminte rătăcită pe buze... șoptesc:
Dă-mi zâmbetul tău copile, să-l sărut așa cum făceam noi odată!
E frig! ... Ai plecat... Of, Doamne, când mi-l redai!