(text folk)


Te aștept permanent, fără niciun efort,
te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv.
Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăși mor emotiv.

Iubim - sau înnebuniți mai curând
de foșnetul frunzelor ce lipsesc din păduri -
sau din vina minoră a celor ce vând
năluca iubirii pe-un sărut fără guri.

Niște draci cu chirie, niște nervi de-mprumut,
ne aruncă frecvent într-o clipă de dor -
ai vrut totul mereu și ți-am dat chiar mai mult
ți-am dat tot și să știi, nu mi-a fost prea ușor...

și să plâng, de se poate, pentru tine frumos,
totodată să fiu și cumva mai atent,
cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos
- plânsul meu poate fi uneori indecent.

Parc-am fi un adio suav și-un adio barbar,
ne-ntâlnim pretutindeni, nicăieri, iar și iar.
Să ne facem din asta cununiei altar? -
cum iubirea e oarbă, nu ne vede măcar!

Noi, în secunda boemă, sublimă, tardivă,
traficanți de adii, speculanți de noroc,
ne-nșelăm c-am avea de un dor maladivă
ciuta de inimă într-un țarc fără loc...

Vremea asta, devreme, mai mult ca târzie,
ne îndeamnă să-nvingem orice orgolii,
să mă iei de bărbat, de te cer de soție -
despărțirile-apoi ...îmbrace-ne-n dolii.

C-ai să pleci iminent, nonșalant mă anunți -
cel ce pleacă voi fi, de îmi ceri, poate eu...
între noi își fac jocul niște demoni cărunți,
ne-amăgesc că-n iubire, niciodată-i mereu.

Doi curenți vagabonzi în dansul lasciv
te aștept, ne găsim, ne despart iarăși geruri,
un dor este continuu, altul alternativ
n-avem viză dincolo, ne lipsesc 9 ceruri.

Ne trebuie poate mai multe hârtii,
aprobări, martori, vreun semn cumva biblic
să ne mâne ventricule-ajunse fâșii -
orbi ca iubirea - facem dragoste-n public!

Te aștept permanent, fără niciun efort,
te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv.
Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăși mor ...obsesiv.