ea era o poetă
fără îndoială scria poezii
volute circumvolute
ale sufletului ei
cîntecele ei mucegăiau greu
rămîneau mult timp lacrimă
ploaie de raze îi era gîndirea
dulce-acrișoare îi era tulpina
numai că era totuși un inconvenient
ea era ea
și nu mima isteria
adică era femeie deși scria poezii

zi după zi orele erau tot mai întunecate
ea vedea cu ochii aburind
circul carelor mortuare din oraș
boschetarii care mureau pe străzi
repetarea verbelor în politica noastră
cea de toate zilele
otrava din pîinea de la supermarket
sexshop-urile de lîngă magazine pentru copii
cozile lungi la elefant.ro
refugiile înalte și lunecoase pentru tramvaie
pînă cînd într-o zi au întrebat-o:
bă tu scrii minciuni sau adevăr?
numai Dumnezeu creează!
bă tu despre ce adevăr vrei să scrii?
nu vezi că ești femeie?