stai și usucă-mi părul întâi
simte căldura, acolo de unde rădăcinile
încep să își schimbe culoarea
atinge-mă, doar atât,
doar mângâieri ce-mi fac sânii
să tresară absurd

fără pretenții
adevărul este că...nu știu niciun adevăr
nu vă mai uitați la mine
stau și râd pe o bancă, așteptând să vină sfârșitul
mă gândesc că aș fi putut fi o amantă sofisticată
cu părul împletit
am fost și asta într-un fel, când țâșneau greierii
de sub roata mașinii și cântau
printre stele neștiute
aș fi fost o poetă a lui dionis cel sorbit de vrajă
aș fi fost orice
și chiar am fost privind la fețele schimbătoare ale pământului
pot spune că mai sunt nuanțe pe care nu le-am încercat
să nu-ți pară rău că nu mă mai iubești.