Sinuciderea
este singurul păcat fără noimă.
Mulți știu că dacă se omoară fac rău altora, nu doar lor înșile.
Dar, ceea ce ei nu vor să înțeleagă,
Doamne,
este că unii dintre ei se întind după struguri acri cînd le pică dulci în gură,
că ei vor ca musai plopul să facă pere,
că ei vor ca musai în locul Orașului să hie sat,
sau mai bine, să crească muntele în locul orașului.
Nu se poate Doamne, nu e bine.
Păi da, dar nu se poate, nu mere bine așa.

În concluzie, ca judecată dreaptă (în cele de mai sus m-am pripit, poate fiindcă și eu am avut o tentativă de sinucidere), se poate observa și înțelege că și sinucigașii sînt la fel cu ceilalți păcătoși, unii dintre ei mai buni, alții mai răi, unii mai deștepți, alții mai proști, cum a lăsat Dumnezeu să fie. Dumnezeu să-i ierte.