mi-era din ce în ce mai greu să trăiesc
mă-mbrăcasem în idei cu toate harurile
cădeam precum schiorii
o urmasem îndeaproape
pe erica
femeia-androgin
facerea lumii a început
spun
sfinții părinți
miercuri
mercur fiind zeul șchiopătând după războaie
fusesem rănit și îmi bandajasem rănile
prin cuvinte nepereche al căror abis ontologic
declanșa rafale de mașini de curse prin deșertul ființei
nu l-am cunoscut pe heidegger
ceea ce am înțeles a fost
actul –de-participare-la-faptul-de-a-fi –în –lume la care
din ecuație divină
dumnezeiească
nu subscriu
trăiesc printr-o luciditate care alungă toate speranțele
strămoșii mei n-au fost așa
unchiul meu dinspre tată
îl învinsese pe însuși împăratul
nu și pe aristotel
a cărui definiție a ființei transcende lucrurile
obișnuiți cu lucrurile neduse la capăt
cei care au părăsit veșnicia
s-au instalat confortabil în vremelnicie
voiam să rup
în fapt
pânzele sufletului umflate de dor
însă ceea ce doare nu e faptul de a muri
ci neputința de a suporta păcatul prea greu ce ți s-a dat
umilința de fi îngenuncheat față de tine însuți
împărate
și cine era împărat în vremea lui homer
colinda din cetate în cetate
insul cu vederea mai profundă
decât -faptul-de-a-fi –în –lume
să-i comande cumva
în spiritul lui alexandru macedon
să nu moară prea curând odiseu
și miercurea a fost așa
spun sfinții părinți