Doar în sanctuarul intimităţii celei mai fireşti, poţi legaliza „ţinerea de mână” fără prea multă birocraţie.

Cuvintele înţelepte nu vin atunci când le cauţi cu lumânarea, ci numai după ce ai traversat o împrejurare, i-ai asimilat consecinţele, întreaga odisee / tramă, ai lăsat timpul să treacă, cuminte te-ai aşezat la o fereastră şi ai înţeles.

Mult prea adesea omul nu se sfieşte să primească la sine imperfecţiunea, convins fiind că o aşază pe aceasta firesc printre atâtea lucruri imperfecte ale sale.

Lumina este o stare de spirit, nu te mira deci prea mult dacă faci zi în plin întuneric.

Unii se nasc anxioşi, alţii dobândesc această stare şi chiar fac din ea (unicul) modus vivendi.

Labirintul este doar provocarea necesară pentru a continua.