De ani împovărat,
bătrânul arbore
s-a prăbușit înlăcrimat
și murmură înspăimântat:

"ce vremuri tulburi,
ce lume nebună,
unde mi-s frații?!
pământul alunecă,
oceanul se-agită,
e-o vreme cumplită
pentru bunici și nepoți,
pentru mame și tați,
chiar pentru prieteni și frați...
Sunt singur,
unde - ați dispărut cu toții?!"

Cu flăcări pe nări
și suflu fierbinte,
vulcanu-i răspunde:
" degeaba te-ntrebi,
nimeni nu-ți va răspunde,
lumea-i grăbită,
doar eu am venit la priveghi,
închide ochii și dormi...”
Autor: Floarea Cărbune
Autor: Floarea Cărbune