e lună plină iar
și plin e Universul
de minima vocală, și-n zadar
consoana își caută sensul

dar mâine e atât de ieri
și lacrima se-ntoarce în diafragmă
în dimineți ce sunt doar seri
Vezuviul a rămas o simplă magmă

doar nebiserici ce mă cheamă
într-o divină tristă comedie
mi-e frig, mi-e dor și îmi e teamă
de o eternitate prea pustie