Stau sus pe gard și e răcoare

cimentul este plat și stătător

mașinile-s mașini, oamenii oameni

clădirile clădiri și semaforu-i semafor

nimic poetic îmi răsare azi din lume

dar nu-i păcat, îmi place chiar.

Parcă vrea realitatea să mă-mbrace

cu brațul ei obscen de clar...