mi-e prea multă singurătate într-un singur corp
e de împărţit cu o mie de alte minţi
aş minţi dacă aş spune că nu îmi stă în gât Mărul fără putinţa de a-l ronţăi
de aÅŸ face sex ÅŸi cu cadavrul unei femei,
aş minţi dacă aş spune că nu mi-am ieşit din minţi
stând în corola singurătăţii
de unde adună polen albinele iadului
să facă miere cu gust de pierzanie,
aş minţi dacă aş spune că încape mai multă singurătate în mine
căci butoiul de beţie de singur are fund şi se poate umple
doar o sisifică boare bate dinspre alţi oameni
doar să-i văd la mutră şi apoi să cobor în piatră
săpându-mi acolo chilie că tot sunt sihastru la sânge-n zadar
uneori îl venerez pe ego
alteori îl scuip în gură
că n-a ştiut să vorbească lui Dumnezeu să-mi dea măcar un pui de mâţă
să-l hrănesc cu biberonul vindecării de singur
dar şi acela va fugi la vecini când va creşte mare
vecinii aceia pe care nu i-am văzut niciodată
se feresc de mine să nu ia morbul luării pe coclauri,
sfânta mea nebunie
neamintindu-mi că sunt în caleaşca cu destinaţie precisă moartea