Roibu scuipă morcovul din gură. Băgă-mi-aș copitele și dosul în supermarketuri. Isabel, merele sunt aproape eco, am citit eticheta, servește, te rog. Zi-mi, te mai gândești? Isabelei îi juca bucățica de măr între esofag și trahee, o înghiți vocal, își acoperi cu coama fața. Roibule, ai dispărut după noaptea care, vrând-nevrând, ne-a lăsat semne, acum corpul meu e ca un vaporaș din scoici atingând adâncul mării, nu vrea să respire greșit, i-ai furat pânzele, cârmă și le-ai rotit spre Negresă-ta. Ti-am păstrat cotorul!