Mă aștepți în fața ușii, trandafirii papagalicești îți înlocuiesc bustul. Te întreb ce cauți aici, nu-mi răspunzi, deșir buchetul, ai zâmbetul unui cățel adoptat și pofticios. Îți repeți monologul, eu sunt pe sfert mulțumită, am inima ta întreagă doar vara. Mă învârți și mă așezi pe masă, c-un picior te împing delicat la pământ, te leg de scaun, te dezbrac ușor. Îți șoptesc la ureche: trandafirii șterg ziua ei de naștere? Tu trebuia să-mi fii soție, la data asta m-am căsătorit. N-ai o verighetă în plus?