Poeți fără sonete n-ar trebui să fie,
Nici soare fără heliu, nici lună fără praf
Iar versul alb sau gri, intabulat stihie,
Pe rug să ardă-n spume, jelit de un taraf

Să recităm sonete, să bem pentru Petrarca,
Să ștergem cu Nichita podeaua de la crâșmă
Și-atunci când va fi gata pentru salvare arca
Doar 14 să vedem, să evităm o schismă

Și totuși un Bukowski aș strecura la vamă,
Cu betadină merge turnat din plin pe rană,
Aș mitui și-un zeu, d-apoi o uniformă

Credeam că poezia are miros de damă
Venită din alcov, nu algoritmi de formă.
M-am înșelat amarnic, e doar o melodramă