eu așa mă născusem
cu mintea aeriană și ușoară, dezrădăcinată
departe de lumea oamenilor...
puteam zbura
nu erau chingi și odgoane și lanțuri
nici verbe care se conjugă doar la plural

eram mică și singură
nu mă gândeam la nimic

eram așa de curată
încât nu se aflau alți oameni care să fie la fel
să se miște ca mine
să vadă ca mine
încă nu aveam în minte mirosul și culoarea lucrurilor
nimeni nu mă învăța să trăiesc
să privesc și să ascult ceea ce simt toți ceilalți

nu era nimic frumos sau urât
nimic bun sau rău

a durat câțiva ani
până când m-au obișnuit cu rostul lumii
arhitecții, ca să stau drept în picioare
medicii, ca să mă lupt cu microbii
preoții, ca să mă lupt cu mine însămi
toți ceilalți oameni, care fără mine
și-ar fi ținut capul plecat
dacă zburam