era ziua aceea în care am început din nou să citesc
fără ochelari
vedeam literele ca pe niște pești mici
un banc de pești înghițit de ochii mei
alunecoase și frumoase litere
pesemne ceva rău din mine se făcuse ghem deoparte
și ochii mei acum înotau liberi

până când ghemul acela de impresii și amintiri
legate de alți oameni și viețile lor subterane
viețile lor care împărțeau lumea lor cu mine
iubirea, ura, sensul filozofic al vieții,
pâinea și vinul,
au început să înoate după mine înapoi, să mă împingă
cu ghearele și colții, să mi se așeze iar în globii ochilor
ca niște mici paraziți, ca niște magneți prinși de fierul lor
erau câteva decenii de viață în joc
și nu aveam cum să mă ascund pe scena vieții cu ochii curați
deodată întinerită

ce vă uitați așa la mine ? spuneam eu în mod sorescian
după toate că vă scăldați în nămolul trupului meu
și aduceți lunete astronomice reglate după curbura
cristalinului meu
mai vreți și să port ochelari tot timpul?!
vă țineți ca scaiul de om și tot nu vă convine
stați în calești și vreți să vă tragă înhămați ochii mei înainte
stați la plajă și înotați pe spate apăsându-mi corneea
dansați între voi și ligamentele mele sunt mai tensionate
ca elasticele într-o sală de fitness
după care am zâmbit ușor și mi-am curățat ochelarii
deschizând altă carte de la început