mi-a mai trecut un an spre veac jumate,
erupt în zi ca azi spre moarte-n viaţă,
plutirea zorilor eterni mă-nvaţă
să dau clipitei birurile toate.

mai cos opinci cu Ariadnei aţă
să mai păşesc prin mâine de se poate
pe lumea asta de-ale nopţii zloate
ce-s pline de vacarm pân Dimineaţă.

nici dinţi nu mi-au rămas în vremii gură
şi molfăi timpul ăsta în gingii
pe-altar de umbre sub enigma pură.

la înc-un leat mai vino ca să-mi fii
femeie, tu, Amor iubit de ură,
în pielea ta secunda să îmi scrii.