un drum, alt drum, o fântână, altă fântână, o casă, altă casă, un tren, alt tren, un macaz, alt macaz, o fabrică, altă fabrică…

peste toate, acum plutește fantoma pădurii ce-a fost locului, inimă. trupul i-a fost sfârtecat, mestecat, înghițit, de un drum, de alt drum, de un tren, de alt tren, de o casă…

sângele verde s-a închegat la marginea urbei, într-un crâng. acolo, s-au pus la păstrare, în țarcuri, cotețe sau cuști, bucăți din trupul ce-a fost, exponate cu ochi triști și, în semn de bunăvoință, au zis locului, grădină.