Proprietatea e un furt! Strigătul tău musteşte de anarhie. Revolta ființei ce nu suportă codul de bare. Ca un hoț stângaci roşesc, îmi iau gândurile de pe epiderma ta şi fug. Și gândurile devin nişte mâini în remisie. Peste gard mă privește liberul arbitru. Şmecheria aia teologică. O bârfă de pe la colțurile filozofiei ce ne-a deschis ochii spre adevărul care precede orice poveste. Care la rându-i e tot o poveste. Vorbe de eremit rătăcit în deşertul metafizicii. Cu nisipul lui Dubuffet înlocuit de siropuri aristofaneşti. D-alea cu suflet pereche. Știi că războiul acesta e doar pentru a păstra lanțurile. Şi că-n fiecare dimineață capitulez. Ți-am spus cât eşti de frumoasă?