lumea aducea flori la mormânt
pe
drumul ce trecea peste oasele celor îngropați
mai demult
mă făcea să-mi aduc aminte de prima zi când am văzut
cum se omoară strigoii
mergeam pe sub deal
preotul cânta ceva despre un lucru pe care moartea îl face
o dată la o mie de ani
cineva aducea un țăruș proaspăt tăiat din vreun brad
pus din tinerețea celui mai înțelept
din familie
alesul potrivea inima să nu sară dincolo de lumânări
număra până când preotul termina rugăciunea
apoi se lăsa cu toată greutatea
până se auzeau coastele pocnind
mortul deschidea ochii de parcă nu ar fi avut nicio intenție
iar noi ceilalți
lăsam ploaia să mânie îngerii