când timpul dormea și tu nu erai dormeam și eu
și în toate nimicul era

pe zori ai pășit desculță și acoperită doar cu pletele
îți cădeau ca o noapte topită peste sânii setoși
așa te-am găsit
când timpul a prins să se învârtă cu noi
într-un pahar din care
se înălța în stoluri
aroma florilor de măr

unde-i petala căzută
deasupra pe ramuri e fructul
sub raze de soare el crește și crește și crește
deodată cu el
timpul își adună toate zborurile într-unul
până devine o clipă

ce a rămas din momentul acela
când tu foloseai mâinile să îmi spui
iar eu te ascultam bucată cu bucată
sunt ochii tăi pe care i-am păstrat fără ca tu să știi
atunci când ți-am sărutat pleoapele

ca și când n-ar fi fost de ajuns avalanșa în care tu rostogoleai șoaptele
ți le mai amestecam și eu
cu verdele albastrul stropit
ici colo
cu grăuncioare maronii din ochii tăi

așa îmi rezulta o înghețată cu gust de tine
tu spuneai eu te gustam
și-acum te simt dulce acrișoară și-un caramel pe buze

dacă n-aș ști că e doar o senzație
că ușa se va deschide
și se vor întoarce toate
în toate ești tu
aș crede că încă mai ești aici
și că eu nu ascult tăcerea
și nici nu mă uit într-un punct gol
din paharul gol
numai și numai să nu pierd visarea