Acum douăzeci de ani
am recunoscut sentimentul
de a fi iubit.
Ca un munte, fără picioare,
cu dor de ducă a rămas.
Nu am putut șterge,
cu iarbă verde,
dragostea din buzunar.
M-am infectat cu căldura aceea
și hârtia îngălbenită
suferă de insomnii
și de regretul
întrebărilor neîntrebate.