se leagă apele de lut și-apoi,
ca după o dragoste de-o noapte,
acestea se înalță la cer

lutul, fără chip,
rămâne s-aștepte ploaia următoarelor topiri

nu-i rană de la soare
adâncul ce-a rămas ciobit, ci-i setea;
este dorul de-ale picăturilor prelinse mângâieri
care-au uitat de bucata împietrită
din lăuntrul căreia
se-aud scâncete
până-n târziu