poemul pe care nu l-am scris
era un poem de vis
un coșmar repetat era
în mine se desfăcea
vorbea de tenebre
și de zbateri acerbe

poemul pe care n-am să-l scriu
era un poem viu
din abis se ridica
și-mi promitea
așa mi se părea
că va vindeca
toate angoasele
și clipele nemiloasele
în care m-am rătăcit
și nu am trăit

poemul pe care nu-l voi scrie
era o speranță târzie
l-am învățat pe de rost
l-am repetat obsesiv
deși nici nu exista
și nu va prinde viață nicicând
nici măcar un contur de gând
va continua să tacă
în mine să se desfacă
și pace să nu-mi dea