Scrie-mă curat, pe o foaie de nor
Spune că n-am contat.
Scrie-mă bine, cu dor
Să vedem amândoi c-ai uitat...

Plânge-mă cristalin, prin mansarde
Uitate de timp sau de lume.
Scrie-mă bine, cu dorul ce-mi arde
Doar hârtii... fără nume.

Iartă-mă-nvolburat printre stele
Pierdute prin galaxii sau vedere,
Dar scrie-mă bine-n tăcere,
Pe foi sau plăceri efemere.

Aruncă-mă-n foc sau prinde-mă
Și spune lumii c-am fost,
Scrie-mă bine, iubește-mă
Așa cum crezi... fără rost.

Împăturește-mă printre pagini
De viață trecute sau doar ce s-au scurs,
Dar scrie-mă bine, pe margini
Căci doar ce veniră, în timp ce s-au dus.

Și-apoi, când liniștea nu va plânge,
Scrie-mă bine-n trecut,
Cu peniță de dor în călimară de sânge,
Să fiu atent să te-ascult.