mi-a apărut un câine-n vis
în cotitura drumului bătătorit de urme
de om şi-a altora jivine
eram copil cu pantalonii scurţi
desculţ şi c-un maiou pe mine
mă rătăcisem nu ştiu cum de lume
el cobora eu în urcuş

se prăbuşise drumul era doar cărare
să te fereşti nu aveai cum
distanţa dintre noi se micşorase
nu aveam teamă nici el nu avea
în gând ziceam e doar un câine
nu-l vreau să stea în calea mea
poate la fel gândea şi el
e-un pui de om şi-i drumul meu...

şi ne-am oprit la doar trei paşi
marcând hotarul de asigurare
era în năpârlire şchiopăta
câine bătrân şi plin de scai
l-am întrebat tu cine eşti te doare
cu ochi feriţi a mârâit un fel de da

era în plină zi cu soare
în roata jurului tăceri adânci
de se-auzea în subacustic
cum mugurii se deschideau în floare
un gând
e primăvară unde sunt
de ce şi cum doar eu şi el acum
pe păcătoasa asta de cărare

uite cum facem zic
mă laşi în braţe să te iau
mă răsucesc şi binişor te las
să-ţi vezi de drumul tău...
şi-am mai făcut un pas cu braţ întins
brusc mârâind cu păr zbârlit
se repezi cu dinţii lui de fiară...

era trecut de miezul nopţii
m-am trezit
televizorul era tot pornit
eram buimac şi pe ecran vedeam
nu oameni ce râdeau inept
ci-o haită hârjonind şi arătându-şi colţii...

dau clic şi sting
la naiba iar am risipit curentul...