Dați-mi furtuni
să învăț să fac din ele plaje
unde genunchii să-i îndoi în rugăciuni.
Dați-mi furtuni
să fac din ele, valuri
ca valurile să devină iar minuni.

Nu, nu e greu,
"eu cred" e tot ce știe face
un suflet când cunoaște că nu e
liman pe care să nu-l calce,
e tot ce știe-un suflet face
când este greu.

Dați-mi și viscol
să învăț din ger să fac îmbrățișare
și necuprinsul să-l culeg în palme.
Dați-mi și viscol
să fac din el suflare,
suflarea să-mi devină infinit.