vineri dimineață după luna plină în gemeni
picură la piața victoriei
nu fi păcătos și intră
sigur ai ceva de spus
pe limbă or să ți se plimbe cuvinte îndulcite de ciocolată
fulgi de cocos
fistic
aromele te-ar face jovial
vis-à-vis e numărul 17
cică să nu crezi în semne
te iubesc
îndrăznește
trec minutele iar spațiul ăsta nu e infinit
doar dansul negreselor lui picasso de zanzibar e neîntrerupt
din 2014 și până acum
doar ce te-ai trezit
acum două vise ți-am zis vreau să-mi iau brățară de aur
se ocupă toate scaunele
se golește ceașca, farfuria e la jumate
nu-mi pare rău deloc
cică viața își arată armonia când îți descoperi conexiunea la ce se dezvăluie
nu mai contează ce-ai fost
mă uit la ultimul scaun rămas de parcă aștept să-l ocupi
când se aliniază astrele
încă puțin și plec
mă strâng ferestrele, dormi în continuare
îmi promit că n-o să mai aștept niciodată
ce nu are cale să ajungă la mine
fiecare om trebuie să-și împlinească propriul destin
trebuie doar să deschizi ușa să treci pragul
pe blatul de lemn natur mai stă doar telefonul
s-a terminat tot
a trecut 11:11 fără un semn
singurul scaun liber acum este al meu
s-a făcut ora
numărul unei mașini îmi zice bye ca și cum mi-ar citi gândurile
pe aripi de vânt mă arunc
de la 26 bis până în londra
dacă sunt momente-n viață care-ți vorbesc
ăsta sigur țipă

nu fi fraieră, n-ai de ce