masca singurătății mele frumoase crapă
am apărat-o ca pe o cetate
singurătatea e frumoasă
e liberă e demnă e a mea
și chiar poate fi în zilele obișnuite
când lumea aleargă
când nimeni nu te privește direct
când tăcerea nu e comparată cu nimic

de sărbători singurătatea
nu mai e doar o cameră goală
e un ecou care se tot repetă
liniștea nu mai e calm e lipsă de voci
libertatea nu mai e aripă e ușă încuiată

sărbătorile sunt ca niște oglinzi mari
puse în fața inimii
vezi exact ceea ce nu poți ascunde