briceag închis cu limba-n plăsele ţi-e gura,
sub tâmplă berbeci, întrebările se bat cap în cap.
anul ăsta îţi pare că pute a turbare în lume?
dar cine, mă rog, eşti tu să-ţi dai cu părerea?

frunză în codru eşti, picătură-n ocean
un nimeni pierdut în furtună...
prunc ţipând în braţe de mamă nebună,

înghite în sec şi te lasă pradă minciunii
zicându-ţi că cel puţin nu ai vătămat

ci doar lama ta a închipat figurine

cu care ai stat la sfat, ai băut, ai mâncat,

pe tabla de sah a vieţii punându-le pe rând,
vii prin cuvânt, să fie pioni,

ture, nebuni, cai, regi şi regine
în jocul pe viaţă şi moarte al iubirii,
trădării, urii, şi al şarlatăniei...

vezi, de mai bine de-o lună ceru-i închis şi,
paradoxal te simţi bine.oare că n-ai mai văzut
soarele ridicându-se în est din baia de sânge
şi câzând în apus în greţoasa şi hâda trufie?...