A iubi pe cineva nu înseamnă să ai răspunsuri la toate întrebările, ci să-i poți sta alături fără să simți nevoia de a umple liniștea cu întrebări. Dacă va simți să-și deschidă inima, o va face. Dacă nu, îi respecți liniștea.

„Dragostea este îndelung răbdătoare... nu se laudă... nu caută folosul său.” (1 Corinteni 13)

Iubirea înseamnă înțelegere. Atunci când credem că înțelegem sufletul unui om, ar trebui să înțelegem că și tăcerea lui are un limbaj. Uneori, cuvintele devin prea mici pentru a cuprinde o durere, o oboseală sau o simplă regăsire de sine.

Iubirea îl pune întotdeauna pe celălalt mai presus de sine.

A iubi înseamnă a respecta intimitatea emoțională a celuilalt. Aceasta este una dintre cele mai frumoase forme de maturitate: să nu transformi liniștea lui într-un motiv de nesiguranță sau într-o rană a propriului orgoliu.

Iubirea este pe buzele multora, însă în foarte puține inimi. Unii oameni trăiesc dezvoltând atașamente și confundând iubirea cu posesia. Alții iubesc curat, fără să ceară nimic, fără să aștepte nimic. Totul depinde de cât de mult ne-am înțeles originea și menirea.

Să iubești pe cineva nu înseamnă să-i cunoști toate neștiutele, ci să-i oferi spațiul gândurilor tale bune, prezența inimii tale și lumina unei energii curate, chiar și fără să rostești un cuvânt.

O va simți.

Va ști.