ceva din răsărit
cade pe cearșaful șifonat
un gugustiuc cântă
într-o lacrimă

încă nu e război
dar e singurătate
încă nu e foamete
dar aud elicoptere
în micul meu oraș de provincie

oricum nu ai mai venit
e soare și la baza militară tună cu gloanțe
ibricul e gol
și mă gândesc să las circul în spate
sensul meu să fie o nouă gară
un alt tip de mâncare picantă
sau o limbă de pisică
malteză

să scriu la nesfârșit doar să nu scriu
despre tine
cel care nu a existat vreodată
în afara bolii mele
oricum nu aparținem nici vântului
nici lumii