mi-a dăruit zeul trei puteri
sacra judecată a înțelepciunii
pe aceea hieromagică a iubirii
și marea putere de a ierta
pe înțelepții care nu iubesc
pe iubăreții lipsiți de judecată
și pe puternicii care

spre disperarea mea nu pot și uita
aș fi fericit de nu m-aș întreba
dacă ceilalți pot fi considerați rebuturi –
ca și cum perfecțiunea ar naște infirmi
cine sunt eu să-i judec facerea
de aceea înerc să caut adevărul
într-un pahar cu vino veritas
cei din jur îmi zic bețiv în loc de cugetător –
biet călător cuget căutătotr

nu o să știu niciodată
unde m-o așeza posteritatea
și nici din ce categorie fac parte
acei care mă judecă
cu puterea înțelepciunii
n-am cum să le dau dreptate
cu cea a iubirii încerc să-i înțeleg
nu pot decât să-i iert
dar ce mă fac de nu îi voi uita
nici după ce golesc bardaca asta