Adevărul este că, undeva, în adâncul sufletului meu, am știut de la bun început că povestea noastră ar fi putut deveni ceva atât de frumos, încât poate nici viața aceasta nu ne-ar fi fost de ajuns să ne trăim toată iubirea. Am știut că între noi s-ar fi putut naște o lume întreagă, una în care să ne fim acasă, să ne regăsim în fiecare dimineață și să ne alegem, iar și iar, până când timpul n-ar mai fi avut nimic de luat de la noi.

Și totuși, am iubit. Doamne, cât am iubit felul în care sufletul meu se simțea în prezența ta!

Era ca și cum, după o viață întreagă de rătăcire, cea ce nu am căutat niciodată dar mi-a lipsit până ce te-am văzut pe tine, găsise în sfârșit un loc în care nu mai trebuia să caute nimic. Lângă tine am avut totul ce îmi doream, iar inima mea îndrăznea să creadă că unele întâlniri nu sunt întâmplătoare, ci promisiuni pe care sufletele și le fac înainte să ne naștem/cunoaștem.

Te-aș fi putut iubi până la ultima mea suflare. Te-aș fi iubit în toate anotimpurile vieții, în zilele în care lumea ne-ar fi zâmbit, dar mai ales în cele în care ne-ar fi pus la încercare. Te-aș fi iubit in bucătărie gătind împreună, la fiecare masă mâncând din aceiași farfurie. Te-aș fi iubit în tinerețea noastră și în bătrânețea care ne-ar fi albit tâmplele, în diminețile obișnuite, în serile fără cuvinte, în toate acele lucruri mărunte care, alături de omul potrivit, devin o viață întreagă! Nu mi-ar fi trebuit o iubire perfectă. Mi-ar fi fost de ajuns una în care să rămânem.

Într-o zi, a trebuit să înțeleg că eu îmi imaginam un „pentru totdeauna”, în timp ce tu, poate, nici măcar nu îți propuseseși să rămâi până la sfârșitul poveștii. Eu îți făcusem loc în toate zilele mele care aveau să vină, în toate rolurile mele de mâine, în toate visele pe care încă nu avusesem curajul să le rostesc.

Iar tu…

Păcat că, la un moment dat, a trebuit să mă mint că tu nu ai avut niciodată de gând să rămâi atât de mult.

Și poate că asta doare cel mai tare: nu faptul că povestea noastră s-a sfârșit, ci faptul că eu aș mai fi avut atât de multă iubire de dăruit ție și de trăit cu tine.