plouă! Privesc stropii de ploaie cum îmi bat în geam, parcă vrând să mă invite la un complot- acela al melancoliei,al goliciunii sufletului,al goliciunii sufletului meu.
ce ciudat! ai impresia că poți deține controlul asupra trăirilor tale și că pe tot parcursul existenței tale, existenței tale de turist, îți dorești un singur lucru cu o forță ce ți-ar putea mistui interiorul, iar atunci când acel lucru este pe cale de a deveni palpabil, sufletul îti râde ironic " în nas", ca și cum el a știut exact că te poate manipula, ca și cum și-a bătut joc de tine pentru că de fapt tu ai vrut altceva.
ce mult m-am putut înșela. toată viața am crezut că-mi pot coordona trupul, sufletul, rațiunea conform unor reguli, mai bine spus prejudecăți adânc înrădăcinate, însă mi-au trebuit 10 ani să realizez că de fapt viața mea este coordonată de el- de TIMP. ( " dacă timpul ar avea frunze ce toamnă ar fi").
în urmă cu ceva timp, am simțit că-mi pot retrăi adolescența, și că mă pot lăsa purtată de val. a fost pentru prima dată când rațiunea a fost învinsă de inima mea.
Nu știu dacă a fost bine sau rău, cert este că mi-am simțit sufletul sfâșiat, parcă se împărțise în două:o parte îmi făcea morală iar o parte se bucura de ceea ce simțise, de parcă vreme îndelungată ar fi fost amorțit și în clipa aceea fusese readus la viață.
în clipa în care m-am trezit, am fost atât de speriată, pentru că realizam că locul meu este în cu totul altă parte, vroiam să fug, nu știu exact de cine, de mine, de tribulațiile sufletului meu, sau poate de cineva anume.
nu îmi doream decât să ajung acasă, pentru că aveam impresia că doar acolo m-aș regăsi.
era ca și cum avusesem ceva și-l pierdusem, ca și cum o bucată din sufletul meu murise.
poate că cel ce citește acum, mă crede nebună, incoerentă, și poate că asta sunt, cel puțin asta simt- confuzie, incoerență.
aștept ziua în care să nu mai simt cum "ploaia" îmi inundă sufletul, lasându-l pradă dezastrului.



"N-a fost nimic din ce-aș fi vrut să fie
și ce-a putut să fie s-a sfârșit
N-a fost decât o scurtă nebunie
cea-nsângerat o lamă lucioasă de
CUÞIT".