Doamne, da-mi puterea si lumina sa adun iubirea risipita pe ulita vietii de atatia si atitia pacatosi in frunte cu mine.Da-mi puterea sa scobor cerul cu stele in ochii iubitei mele si in loc de suflet sa ii pun soarele cu caldura lui.Da-mi Doamne modestia pe care am pierdut-o odata cu sentimentul ca zi de zi ratacesc intre visare si somnul ratiunii care in ziua de azi nu mai naste monstrii.Coboara apa serenitatii si indoaie fierul dur al indoielii care uneori ma apasa ca un jug facaindu-ma sa calc in noroaiele , in meandrele sufletului meu.Vreau Doamne, doar sa imi las fruntea pe nisipul rece al marii si ploaia sa imi spele pacatele stiute, voite, pacatele dorite.Da-mi voluptatea cu care in zilele de ceainic clocotit ale verii gust dulceata apei ce coboara blind de la munte, fara patima, fara ura,fara chin material.Iti multumesc ca traiesc si zi de zi ma incarc cu sute de petale de viata incercind sa beau nectarul vietii ce mi-ai daruit-o cu atita darnicie.Sunt doar un simplu muritor pe o planeta muritoare intr-un clocot furibund de viata.Nu ma lasa sa cad prea mult in ispita concretului si ma iarta de visez cu o secunda sau doua mai mult caci am mintea in nori, am capul infierbintat de sperante si vise.Cararea spre tine trece mereu printr-un riu al tacerii si plingerii in care , odata la citeva milioane de vieti un inger isi spala spasit aripile grele.Amin.