se întamplă să iasă cuvântul dintr-un zid
nu întelege de ce s-au ridicat atâtea cărămizi în jurul lui
al cui este?
pentru cine?
de ce atâta tăcere?

cuvântul nu poate să vorbească decât verde
întotdeauna ridicat spre cer de cei mai puțini în suflet
dar cu multe rugi trecute la cereri

rămâne în extensia unor puncte spre plus sau minus infinit
dacă îl împarți la frumusețe se trezește dezbrăcat de orice sens
s-a născut degeaba
a murit îngropat într-o fracție a pământului cu cerul
rezultatul
se întoarce în zidul de cărămidă
același mut în fața frumuseții din numitor
femeia