Doamne, ne vezi, de aici din blocurile acestea inalte ? Ne vezi printre acesti pereti de beton cu metal?
Ai vazut, Tu Doamne, cat de mult am avansat? Ne credem castigati intr-o lume ce se darama sub ochii nostri...
Stiai ca oamenii au inceput sa-si sfinteasca masinile?

Doamne, astazi cand in autobuz am fost m-am uitat in ochii unei batrane...Cate lucruri adevarate mi-au spus acei ochii.
Am vazut in ei, o fata mica si naiva ce a varsat pe ea oala cu apa fiarta pentru rufe.
Am vazut-o apoi maricica, jucausa, se alerga cu un mandru de prin sat...Doamne ce s-au tavalit pe batatura...si apoi s-au dus acasa si au fost mustrati de parintii lor.
Apoi Doamne, am vazut cum a crescut si am vazut cum acelasi mandru cu care se alerga pe batatura i-a furat o sarutare...

Daca soferul nu oprea brusc autobuzul poate mai vedeam si altele, dar am pierdut contactul.

Apoi am simtit un dor...

Dor de a merge descult pe pamantul proaspat udat de roua diminetii,
Dor de a sufla, in papadia coapta si-am pune o dorinta,
Dor de a alerga dupa vreo gaina, sa-i smulg o pana - doua..
Dor dupa cantecul curcanului ce-si apara culcusul.
Dor dupa zgomotul alert al laptelui de vaca ce se izbeste de peretii caldarii, dor de caldura lui.

Ahh Doamne imi vine sa plang... Ma simti ?
Imi vine sa plang caci sunt blocat intr-o lume moderna unde tot ce-i frumos se pierde, unde aud sunete de telefone mobile ce suna pe ritmuri de manea.
Mi-e dor de vremea ce n-am trait-o dar as fi vrut...
Mie dor de carafa de vin din care n-am baut, mi-e dor de Maria pe care n-am cunoscut-o si de vocea ei, de cantecul ei, de miscarile ei.
Mi-e dor, Doamne, de multe...

De ce m-am umplut de atat dor?
De ce ?

Doamne de ce nu mai dormim in aer liber, de ce nu te mai cautam prin stele?

Doamne, stiai, ca unii te cauta pe internet...vor sa te cunoasca...
Bietii de ei... au uitat ca orinde merg... tu ii tii de brat. Au uitat ca atunci cand cad - Tu ii ridici, au uitat Doamne...

Doamne ne vezi ?