daca ti-as spune din senin ca te iubesc, oare ce-ai face, ai zambi? m-ai lua in brate? mi-ai spune ca sentimentul e reciproc? sau doar mi-ai spune cum te numesti, asteptand poate acelasi lucru din partea mea?! mi-e tare teama ca de fapt, n-ai face altceva decat sa traversezi, de frica sa nu-ti spun sau sa nu-ti fac altceva...nu-i asa? in fond, tu nu ma cunosti, nu stii cine sunt, poate nu m-ai mai vazut pana acum, desi eu te-am remarcat din prima clipa...24 de zile au trecut de atunci...si 2 ore...ai intarziat azi...se vede pe chipul tau ca s-a intamplat ceva...nu mai esti in apele tale...vrei sa te-ajut? nu stiu cum s-o fac far-a te face sa te gandesti la mine altfel ca la un psihopat...
-Urcati?
urcati...ce intrebare e asta...de parca n-as stii ca asta faci mereu, ca pe un tic cu o frecventa mai scazuta; de fapt, o data pe dimineata... un parfum nou... mirosi a primavara... de fapt, e si normal ca o lebada sa te imbie, sa te atraga si... imi pare rau... n-am vrut sa te sperii uitandu-ma prea insistent...vreau doar sa te gust din priviri, nu sa-ti iau gatul... nu as putea sa-ti fac rau...adica as putea dar nu as vrea, as incerca sa nu o fac...macar la inceput; cat timp sunt constient de faptul ca tin in mana un ou de vietate rara, ce nu are voie sa se sparga...sau sa se zgarie macar...
inca o statie si ma vei parasi din nou, iarasi, ca de obicei, ca in fiecare zi... mai e un pic... macar acum trebuie sa-ti spun ceva... asta e momentul... inca doi pasi... acum:
-coborati la prima?