nu știu să trăiesc altfel (chiar dacă e banal)
îmi iubesc îngerul și-i spun în fiecare seară
vin către tine ieși înaintea mea să nu rătăcesc prea mult
am vise normal de bizare
mă trezesc dimineața cu ochii în fereastră
căutând soarele (asta de o vreme mă preocupă mai mult)
mănânc privind la forma pătrunjelului
și nu mă simt vinovată
că nu rumeg vreo idee de afacere în același timp
plâng dacă mi-e plină inima
râd fără să-mi pese că pot face riduri
iar când vreau să tac scriu
Doamne câtă viată mi-ai dat
oare voi avea timp s-o trăiesc pe toată