Regulile polemicii civilizate, stabilite de Universitatea din Oxford, în anul 1890

1. În orice polemică științifică, socială sau politică, discuția trebuie să se rezume la schimbul de idei și numai la acele idei care au legătură cu problema respectivă.

2. Parțile aflate în polemică trebuie să folosească drept argument fie teorii științifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ce privește problema discutată.

3. Parțile nu au dreptul să aducă în discuție caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susține.

4. Părțile nu au dreptul să pună în discuție motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuția de la problema în sine.

5. Etichetarea adversarului prin menționarea școlii de gândire, clasei sociale, organizației profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, consituie o încălcare a regulilor polemicii și dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumentare. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ și nu membru al unei școli sau orice formă de organizație. Nu ai dreptate pentru că ești gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sunt convingatoare sau nu.