spun simplu
mi-e dor
te-ai mutat în mine
dar mâinile nu mai risipesc înserarea din piele
și nici ochii nu mă mai pot cuibări
vara asta mi-a insinuat o înstrăinare
ca un frig
pe care îl anticipam cu porii strânși
atârnă greu ca o noapte din care nu știu să ies
și poate nici nu vreau
stau răstignită între ultima primăvară cu noi
și un azi pe care nu-l recunosc
respirația lui mă face să mă simt murdară
oricât m-aș spăla
ramâne pe umerii mei un rest de tăceri pe care nu mi l-am asumat
te caut în umbre ale zilelor prin care
am fi pășit amândoi
mă simt de parcă-aș pluti în derivă
doar eu cu tine în gând
pe singura mare căreia n-am putut să-i accept deșertăciunea
pentru simplul fapt
că te-am cunoscut