Părerea mea de rău a alunecat pe tegumentul crispat de dureri înăbușite și s-a scurs prin porii dilatați ai neființei ... Au fost singurii care au primit-o ... De ce ? Pentru că era atât de ferită de petele odioase ale sufletului meu schilodit ? ... Nu ... Nu și-a făcut loc prin tine , nu a găsit cărarea către locul acela dulceag , amețitor , care mă umple de extaz , de simțăminte naive și pasionale , de pastel , de lumină , de puritate , de candoare , de tot sau de nimic ... sau de tot ... tu, ființa mea iubită ...