"Ritmul nu se găsește doar în sunete, ci și în tăcere ". (Malevici)

Suntem doi clasici în viață pe acest perete văruit proaspăt de Domnul (...),
două tablouri cu rame albe,...eu îmbrăcată în floarea miresii, pe zăpadă,...tu, în costum de greiere, pe un fond de noapte la mare...ții în mâna stângă o vioară,...îngenunchezi,...o potrivești sub bărbie,...te apleci a închinare, să fi mai aproape de pământ. Cineva acolo, din tăcere, te ascultă, cu o pană albă de porumbel,...îi e dor de "casă albă, dragă mie " ...un arcuș,...câteva acorduri...și mă iei cu tine în anotimpul zilei de la miezul nopții...

E-atâta liniște! Aud aerul sufocat de tăcere cum bate în fereastră. Mă întorc pe partea dreaptă. Mă ridic. Deschid. Te respir. “Un alb de un se poate!”

Mamă, știi tu cât tăceam când îți spuneam, în vorbe multe și fără rost, că sunt fericită?!
Iubitul meu, cât cântec mi-ai tăcut în fereastra deschisă din nopțile albe!

Mă întorc iar pe partea stângă, să mai privesc o dată cele două tablouri...cred că e o iluzie că nu mai sunt acolo,...cred, pentru că n-a mai rămas decât tăcere,............și o vioară spartă...cald acordată...