Stau prizonier în cubul neputinței,
Un zar pe harta lumii din grabă aruncat...
E patria lui Rembrandt, a credinței
Și-a marelui Erasmus, dar lumea i-a uitat.

Van Gogh e-al lor maestru,
Tradiție au și-n ,,lei,,
Dar nimeni nu mai gustă
Din dragostea de ieri

Când nimeni nu mai crede
Și totu-i praf în ochi...
E praf de suferință,
Otravă și deochi.