Nu simți?!

Nu vezi cum cresc în noi tumorile de timp?!

Se-ntunecă ușor prin porii clipei ce ne-a zămislit
Și-n sângele fierbinte otrava se topește,
Ca-n craterul prin care vulcanul răbufnește
Așa și-n trupul nostru, fragmente de memorie
Se scurg prelins din ochi, din ochi, din buze...

Nu simți cum arzi și cum cobori spre asfințit?!

Cuvintele devin tot mai confuze...