Uită-te, e Ea. Fantomă, vrajă, miresmă. Se mișcă și îmi fascinează fiecare colț al meu. Părul de mătase îl piaptănă, îl aranjează, fără grabă, fără cusur. Sunt în vis și încă nu sunt sigur că mă vede. Sunt cu Ea, în camera ei, refugiul cel mai prețios din lume, centrul comorii intimității ei de copil.
Pentru o secundă am crezut că nu mă vede. Ca o felină, își aduce aminte de pradă, de mine, și se repede, răvășită, animalic, spre mine. Orice pradă ar fi fugit, dar nu și una visătoare. Îmi așteptam sfârșitul care urma să fie atât de dulce...
Aș descrie fiecare colțișor din ea. Îmi este teamă că o să afli tu...cititor indiscret. Aș descrie fiecare colțișor din ea de teamă să nu o uit vreodată. Tu să închizi ochii și să uiți. EU nu vreau să uit...
Când mă privește sunt năuc, visător, fără ambiție, fără suflare. Azi nu a vrut să fie leneșă și m-a acoperit cu trupul, m-a îmbrățișat cu picioarele ei, m-a îmbrățișat cu intimitatea ei cum numai ea știe să mă poarte pe val de vis. Eu, adoleșcent nebun la prima întâmplare, la primul vis frumos, deși nu este...m-am bucurat de ea, cu ochii, cu mintea și am așteptat să fie fericită. Ea aștepta să fiu eu fericit. Ce bucurie, enormă bucurie!
Privește Iubita mea cum ne pierdem unul în altul. Eu mă găsesc pe mine în tine, tu mă găsești pe mine... Iubire!